7 definiții pentru bremză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brémză sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: ger Bremse] Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină.

BRÉMZĂ, bremze, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Din germ. Bremse.

BRÉMZĂ, bremze, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Din germ. Bremse.

BRÉMZĂ s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Germ. Bremse.

BRÉMZĂ s.f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare, pe care circulă vagonetele de mână. [< germ. Bremse].

BRÉMZĂ s. f. 1. plan înclinat cu dispozitiv de frânare, pe care circulă vagonetele de mină. 2. (mar.) capăt de parâmă, de lanț, care servește la asigurarea unei parâme, a unui lanț ori a unei ancore. (< germ. Bremse)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brémză s. f., g.-d. art. brémzei; pl. brémze

brémză s. f., g.-d. art. brémzei; pl. brémze

Intrare: bremză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bremză
  • bremza
plural
  • bremze
  • bremzele
genitiv-dativ singular
  • bremze
  • bremzei
plural
  • bremze
  • bremzelor
vocativ singular
plural

bremză

  • 1. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. marină Capăt de parâmă, de lanț, care servește la asigurarea unei parâme, a unui lanț ori a unei ancore.
    surse: MDN '00

etimologie: