12 definiții pentru breloc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brelóc sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr breloque] 1 Obiect (de podoabă) de care se poartă atârnate cheile. 2 Mică podoabă sau amuletă atârnată de gât, la ceas sau la brățară.

BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile. – Din fr. breloque.

BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară. – Din fr. breloque.

BRELÓC, brelocuri, s. n. (Rar) Podoabă de mică valoare (reprezentînd, de obicei, un animal sau un obiect în miniatură), care se poartă la gît (atîrnată de o panglică sau de un lănțișor), la ceasornic, la brățară etc. Pietre prețioase, brelocuri, Statui culcate pe socluri. BARANGA, V. A. 12.

BRELOC, brelocuri, s. n. Mică podoabă care se poartă la gât, la ceasornic sau la brățară (reprezentând un animal sau un obiect în miniatură). – Fr. breloque.

BRELÓC s.n. Podoabă purtată mai ales la ceasornic, la gât etc. [Pl. -uri. / < fr. breloque].

BRELÓC s. n. podoabă, amuletă purtată la ceas, la gât etc. (< fr. breloque)

BRELÓC ~uri n. Podoabă de dimensiuni mici, purtată la gât, la brățară sau la ceasornic. /<fr. breloque

breloc n. scule de mică valoare ce se leagă de lanțul unui ceasornic.

*brelóc n., pl. oace saŭ urĭ (fr. breloque, f.) Bijuterie maĭ mică purtată atîrnată, mărțișor, marț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brelóc s. n., pl. brelócuri

brelóc s. n., pl. brelócuri

Intrare: breloc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • breloc
  • brelocul
  • brelocu‑
plural
  • brelocuri
  • brelocurile
genitiv-dativ singular
  • breloc
  • brelocului
plural
  • brelocuri
  • brelocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

breloc

  • 1. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Pietre prețioase, brelocuri, Statui culcate pe socluri. BARANGA, V. A. 12.
      surse: DLRLC

etimologie: