Definiția cu ID-ul 965256:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BREHĂU subst. (denumirea unui cîine brehuitor „lătrător”). 1. Brehoe, Pahomie, mold. (Sd VII 231); Brehoi (17 B III 204); Brehuești s. (Dm); Brehoaia t. 2. + Brehășești s. < *Breh(ău) suf. -aș; contras în Brăișești s. (Isp II2). 3. De altă origine (?): Brehențe (17 A IV 35).