14 definiții pentru bravură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bravúră sf [At: NEGRUZZI, S. II, 20312 / Pl: ~ri / E: fr bravoure] 1 Vitejie. 2 Faptă vitejească.

BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure.

BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure.

BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, bărbăție. Bravura ostașilor sovietici. 2. Faptă bravă, curajoasă. A săvîrșit multe bravuri pe cîmpul de luptă. ◊ (Ironic) Îl pune [paharul] pe masă cu atîta putere, că se sfarmă în mii de bucățele (este de luat aminte că face asemenea bravură fără să-și taie mîinile). GHEREA, ST. CR. 180. Îți trebuie o zi-ntreagă bravurile s-asculți, Minuni de vitejie ce el a arătat... înfricoșînd pre dușmani. Aici apoi pe-ntregul croiește la minciuni, Și nu găsești pe urmă-i o umbră d-adevăr. NEGRUZZI, S. II 203.

BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. 2. Faptă vitejească, curajoasă. – Fr. bravoure.

BRAVÚRĂ s.f. 1. Vitejie, bărbăție, curaj. 2. Faptă curajoasă. [< fr. bravoure, it. bravura].

BRAVÚRĂ s. f. vitejie, bărbăție, curaj. ◊ faptă curajoasă. (< fr. bravoure, it. bravura)

BRAVÚRĂ ~i f. 1) Caracter brav; vitejie. 2) Faptă de om brav; manifestare de curaj. /<fr. bravure

*bravúră f., pl. ĭ (fr. bravoure, d. it. bravura). Barb. Vitejie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bravúră s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte vitejești) pl. bravúri

bravúră s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte vitejești) pl. bravúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRAVÚRĂ s. 1. v. vitejie. 2. v. curaj.

BRAVU s. 1. bărbăție, curaj, eroism, neînfricare, vitejie, (pop.) voinicie. (~ în luptă.) 2. bărbăție, curaj, cutezanță, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (~ caracterului său.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bravură v. arie; virtuoz(itate).

Intrare: bravură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bravu
  • bravura
plural
  • bravuri
  • bravurile
genitiv-dativ singular
  • bravuri
  • bravurii
plural
  • bravuri
  • bravurilor
vocativ singular
plural

bravură

  • exemple
    • Bravura ostașilor sovietici.
      surse: DLRLC
  • 2. Faptă vitejească, curajoasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: eroism 3 exemple
    exemple
    • A săvârșit multe bravuri pe câmpul de luptă.
      surse: DLRLC
    • ironic Îl pune [paharul] pe masă cu atîta putere, că se sfarmă în mii de bucățele (este de luat aminte că face asemenea bravură fără să-și taie mîinile). GHEREA, ST. CR. 180.
      surse: DLRLC
    • ironic Îți trebuie o zi-ntreagă bravurile s-asculți, Minuni de vitejie ce el a arătat... înfricoșînd pre dușmani. Aici apoi pe-ntregul croiește la minciuni, Și nu găsești pe urmă-i o umbră d-adevăr. NEGRUZZI, S. II 203.
      surse: DLRLC

etimologie: