Definiția cu ID-ul 965226:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRAT subst. vechi < sl. бpaтъ „frate”; folosit în mod exclusiv de dieci, în loc de „frate”, ca termen cărturăresc, alături de cын „fiu” ș.a., cu valoare juridică pentru raporturile de rudenie și proprietate, în toate actele oficiale și private, pînă după anul 1850, moștenire din epoca scrisului în l. slavonă. Pătrunderea lui în onomastica romînă reprezintă o influență cultă, oficială, nu împrumut popular de la vecini. 1. Brațul frecv. (Dm; Ștef) ca prenume; însoțit de un supranume calificativ: Brațul Marele, – Micu, – Neatedul, -Viteazul (Dm); prin analogie s-a format, echivalentul său Fratul (< frate). 2. Derivate principale: Brăt/escu; -eni (Dm); -ești s.; și din Brațul: Brătul/escu, -eni s.; -ești s., cu afer. excep. Rătulești s. 3. Cu suf. onomastic -a: Brata jude (Gat); – boier (13-15 B 133); – armaș, 1509 (16 B I 52; IO 40); ca nume unic: (16 B III 179; IV 295; AO VIII 295; 17 B II 73, 317); Brată b., olt. (Sur VI); cronicarul Moxa traduce pe Filadelful (Ptolomeu) prin „Brata”. 4. În vocativ: Brate, ard., 1680 (Paș); munt. (17 B I 282); -a 1428 munt. (Rep D 47). 5. + -ae: Brătae (17 B I 168) etc.; – țig. (17 B III 229). 6. + -an: Brătan (17 B I 449; Dm; Olt); Brătănescu (Puc). 7. + -aș, -an: Brătășan, Barbul (Puc 13); -u (Olt); Brătășoi (17 B III 511). 8. -ăuș: Brătăuș (16 A II 8, 178). 9. + -ec, Bratecu, M. (AO XV 157). 10. + -egiu cu afer. Bătegiu s. 11. + -ei: Brătei din Crețești, 1560 (AO XXII 32); -u, Șt. (Ștef; 17 B II 298); -ul t. (13 – 15 B 118); Brateiu (Dm; Ard); Brăteaiu (Sd XVI). 12. + -el, -uș: Brăteluș (16 A II 228); Brăteli (?) stolnic (Fior 18). 13. + -eș: Brateș b. (Dm; Gat); Lacul -; cf.Frateș. 14. + -ef: Brateț, stolnic (13-15 B 54). 15. + -ia, Bratia, St., (Am) și s.; N. al Bratiei (17 B II 285); Bratiia pren. (Pu; Pom); Brătia (Giur 147); – log. (GL); Brătiești s. (Dm). 16. + -ie: Bratie (Gat; Am; 16 B III 25). 17. + -ic Brăticul t. (Mus). 18. + -in, Brătinești s. (Ștef). 19. + -ian, -iĭana, augmentativ: Bratiian (17 B I 222, 380); – fiul lui Lalo, 1497; -a f. (Giur 157; 17 B III 507, IV 304; și de apartenență: Brătian din s. Brătiiani (16 B II 30,179), ca și Brăteanu [din satul Brata sau Bratia] (Loc 124). 20. + -ilă, Brătil/ă fam. și -a t. (Mus). 21. + -ior, Brătioara t. (Mus; Drăg). 22. + -iță, Brătiță b. (16 B IV 145). 23. + -iv, -oiu: Brativo/e, olt. (17 B IV 520); -ești s.; cu afer. Rativoiul t. (Prahova) și Rătivoești s. (Gat; Giur 276), contras în Rătivești s. (17 B II 218) și cu ă > e: Retivo/iu m-te și -ești t.; scurtat: Reteva, Ioan (Mag Br). 24. + -oc, -ocea, Bratoc (Olt); Bratocea, megiaș din Teișani, 1640 (Drj 106), eponim al muntelui cu ac. nume; Bratociu (17 B II 298). 25. + -oiu: Bratoiu (Bîr I); Brătoiu (Ard); Brătoe (16 B III 135); Brătoaia s.; Bratonie, olt. (Sur VI); prin disimilare sau grafie străină, în urbarii ardelene: Bretoi (Met 175); -u, V. (T-Jiu), sau < Obretenie 15 (Partea I). 26. + suf. -osin (< sl. cынъ „fiu” ?): Bratosin (Gat), cf. Marosin. 27. + -otă, Bratotești s. (16 B I 52; Gat). 28. -ov, -oi: Bratovoiești (Sd XXII). 29. + -uc: Brătuc, N., act. 30. + -ui, Brătui b.; -a s. (Gorj); + -ui, -ilă, Brătuilă b. (Bz; 17 B III 288). 31. + -a: Brătulă (17 B II 376). 32. + -un, -eiu, cu afer.: Rătuneiul m-te (Puc 22), care se poate explica numai dintr-un *Brătuneiu. 33. + -uș: Brătușeni s. (Dm). 34. + -co (pe teren străin < blg. srb. Вpamкo): Bratco (13-15 B 178; 16 B 11 393, III 227; 17 B III 189). 35. Forme asemănătoare: Bratez, stolnic (13 – 15 B 54); Bratuhan (17 B II 167; III 458). 36. Din ung. barát „frate”: Băratu m-te (Mus). 37. Din blg. Brae, Brai < Bratu (Weig): Brae numită și Braitca sau Brita f. (16 B III 62).