BRANCO < srb.-cr. Branko, explicat de Miklosich ca fonetism al dispăruților Sorabi din Misnia, pentru n. Frank (Mikl O). I. 1. Branco vlah (Vlah PB); -ard. (Mar); olt. (P Gov f° 10; 16 B I 87, III 362, 17 B I 283); cu afer. excepțională, Banco, Toader (17 A II 227); Brancomir, D. 1830, (Romanoslavica III). 2. Branca, Ion, ard. (Hur 83; cu afer. excep.: Banca, olt. (16 B VI; 3. Brancul t., olt. (17 B III 527); Valea Brancului „hotar în satul Brîncoveni” (AO IX 51). 4. Brăncău b. (Isp IV¹). II. Cu g < k: Branga t. 2. Brăngău. T. (P Bor 101). 3. Brîngulescu, V. (An PI 120); aceste trei nume par să confirme etimologia lui Miklosich: Branko < Franco, prin paralelismul Brangu < Frangu sau Frîngu < Francu, fonetism grec. mod. cu ng < nk. III. 1. + -ov: Brîncoveni s. < *Brancov, care prin afer. a dat Bancov, A. act. Existența toponimelor oltene Brancul și Valea Brancului, ultimul chiar în hotarul satului Brîncoveni, ar îndreptăți ipoteza că dintr-o formă, slavizată de dieci în documente, a numelui văii Brancului: *Brankov-dol (cf. Sohodol „Valea Seacă”, Dobridor „Valea Bună”) se trage numele satului Brîncoveni. 2. Numele lui Constantin Vvd Brîncoveanu, luat după satul Brîncoveni reședința veche a familiei, de unde se trăgea și Matei Basarab, nu are deci nici un raport cu Brancovici, numele dinastiei medievale din Serbia.