opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRANCIOG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.

BRANCIOG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.

branciog sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie.

brancióg s.n. (reg.) Sol format pe pietrișuri calcaroase sau predominant calcaroase, care are o fertilitate slabă sau mijlocie. Sapă țăranii în branciogul sterp al dealurilor (ODOB.). • pl. -uri. / etimol. nec.

branciog s.n. (reg.) Sol format pe pietrișuri calcaroase sau predominant calcaroase, care are o fertilitate slabă sau mijlocie. Sapă țăranii în branciogul sterp al dealurilor (ODOB.). • pl. -uri. /etimol. nec.

BRANCIOG, brancioguri, s. n. (Regional) Pămînt pietros. Sapă vesel bieții țăranii noștri în branciogul sterp al dealurilor Plevnei. ODOBESCU, S. III 565.

BRANCIOG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pămînt pietros.

branciog n. șes pietros: țăranii sapă în branciogul sterp al dealurilor OD. [Origină necunoscută].

brancĭóg n., pl. urĭ. Munt. Pămînt pĭetros.

brânciog sn [At: ODOBESCU, S. III, 565 / Pl: ? / E: nct] (Glg) Pământ pietros.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

branciog (reg.) s. n., pl. brancioguri

branciog (reg.) s. n., pl. brancioguri

branciog s. n., pl. brancioguri

Intrare: branciog
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • branciog
  • branciogul
  • branciogu‑
plural
  • brancioguri
  • branciogurile
genitiv-dativ singular
  • branciog
  • branciogului
plural
  • brancioguri
  • branciogurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: brânciog
brânciog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

branciog, branciogurisubstantiv neutru

  • 1. regional Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sapă vesel bieții țăranii noștri în branciogul sterp al dealurilor Plevnei. ODOBESCU, S. III 565. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.