opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

BRANCIOG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.

BRANCIOG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.

branciog sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie.

brancióg s.n. (reg.) Sol format pe pietrișuri calcaroase sau predominant calcaroase, care are o fertilitate slabă sau mijlocie. Sapă țăranii în branciogul sterp al dealurilor (ODOB.). • pl. -uri. / etimol. nec.

branciog s.n. (reg.) Sol format pe pietrișuri calcaroase sau predominant calcaroase, care are o fertilitate slabă sau mijlocie. Sapă țăranii în branciogul sterp al dealurilor (ODOB.). • pl. -uri. /etimol. nec.

BRANCIOG sbst. 🗺 Teren pietros: sapă... țăranii noștri în ~ul sterp al dealurilor Plevnei (ODOB.).

BRANCIOG, brancioguri, s. n. (Regional) Pămînt pietros. Sapă vesel bieții țăranii noștri în branciogul sterp al dealurilor Plevnei. ODOBESCU, S. III 565.

BRANCIOG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pămînt pietros.

branciog n. șes pietros: țăranii sapă în branciogul sterp al dealurilor OD. [Origină necunoscută].

brancĭóg n., pl. urĭ. Munt. Pămînt pĭetros.

brânciog sn [At: ODOBESCU, S. III, 565 / Pl: ? / E: nct] (Glg) Pământ pietros.

Ortografice DOOM

branciog (reg.) s. n., pl. brancioguri

branciog (reg.) s. n., pl. brancioguri

branciog s. n., pl. brancioguri

Intrare: branciog
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • branciog
  • branciogul
  • branciogu‑
plural
  • brancioguri
  • branciogurile
genitiv-dativ singular
  • branciog
  • branciogului
plural
  • brancioguri
  • branciogurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: brânciog
brânciog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

branciog, branciogurisubstantiv neutru

  • 1. regional Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sapă vesel bieții țăranii noștri în branciogul sterp al dealurilor Plevnei. ODOBESCU, S. III 565. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.