12 definiții pentru branț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

branț sn [At: ZANNE, P. III, 30 / Pl: ~uri / E: ger Brandshohle] 1 Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. 2 (Îvp; îe) A pune (cuiva) ~ul A face pe cineva să tacă. 3 (Îvp; îae) A-și bate joc de cineva.

BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandshohle.

BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle.

BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele de calitate inferioară care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. ♦ Bucată de carton sau de plută care se pune în pantofi, cînd aceștia sînt prea mari sau cînd au asperități în interior.

BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută, care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – După germ. Brandsohle.

BRANȚ ~uri n. Bucată de material (piele, carton, plută etc.) care se aplică în interiorul încălțămintei peste talpă. /cf. germ. Brandsohle

branț n., pl. urĭ (ca și zbranț). Munt. est. Taban la gheată.

1) tabán n., pl. e (turc. taban, talpă, pĭedestal; sîrb. taban, talpă). Căptușeala interioară a tălpiĭ, adaus care se pune la talpă prin îuntru (numit și branț) cînd gheata e prea mare (V. potlog). Mold. Grindă în doŭă muchĭ (mucher) care se pune la talpa caseĭ. Prispă de lemn. Șirag de smochine: un taban de smochine. Plaz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

branț s. n., pl. bránțuri

branț s. n., pl. bránțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRANȚ s. (Mold.) taban. (~ la încălțăminte.)

BRANȚ s. (Mold.) taban. (~ la încălțăminte.)

Intrare: branț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bra
  • branțul
  • branțu‑
plural
  • branțuri
  • branțurile
genitiv-dativ singular
  • bra
  • branțului
plural
  • branțuri
  • branțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

branț

  • 1. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: taban
    • 1.1. Bucată de carton sau de plută care se pune în pantofi, când aceștia sunt prea mari sau când au asperități în interior.
      surse: DLRLC

etimologie: