11 definiții pentru branșament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.

branșamént sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr branchement] (Teh) 1 Legătură între o conductă principală și una secundară. 2 (Ccr) Porțiune de conductă care face legătura între conducta publică de distribuție a apei potabile sau a gazului și instalația interioară de apă sau de gaz a unui consumator. 3 (Îs) ~ electric Racord electric.

BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Porțiune de conductă (de fontă, plumb sau oțel galvanizat) care face legătura între o conductă publică de distribuție a apei sau a gazului și instalația unui consumator.

BRANȘAMÉNT, branșamente, s. n. Porțiune de conductă care face legătura între o conductă principală (de apă, de gaz etc.) și una secundară. – După fr. branchement.

BRANȘAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement].

BRANȘAMÉNT s. n. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricității și instalația aferentă a unei construcții; ambranșament. (< fr. branchement)

BRANȘAMÉNT ~e n. Porțiune de conductă care leagă o conductă principală de una secundară. /<fr. branchement


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

branșamént s. n., pl. branșaménte

branșamént s. n., pl. branșaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRANȘAMÉNT s. (TEHN.) ambranșament. (~ electric.)

BRANȘAMENT s. (TEHN.) ambranșament. (~ electric.)

Intrare: branșament
branșament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • branșament
  • branșamentul
  • branșamentu‑
plural
  • branșamente
  • branșamentele
genitiv-dativ singular
  • branșament
  • branșamentului
plural
  • branșamente
  • branșamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

branșament

  • 1. Legătură între o conductă principală a unei rețele de distribuție (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) și una secundară, care servește la alimentarea unui consumator.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ambranșament

etimologie: