13 definiții pentru brahmanism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brahmanísm sn [At: DA / V: bram~ / E: fr brahmanisme] Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma.

BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme.

BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme.

BRAHMANÍSM s. n. Religie indiană, al cărei zeu suprem este Brahma.

BRAHMANÍSM s. n. Religie indiană, al cărei zeu suprem este Brahma. – Fr. brahmanisme.

BRAHMANÍSM s.n. Religie originară din India, a cărei divinitate superioară este Brahma. [< fr. brahmanisme].

BRAHMANÍSM s. n. complex de religii indice, cu caracter politeist, a căror divinitate supremă este Brahma. (< fr. brahmanisme)

BRAHMANÍSM n. Religie originară din India, având drept divinitate supremă pe zeul Brahma. /<fr. brahmanisme

brahmanism n. religiune indiană a cării perfecționare e budhismul (150 milioane sectatori). După această doctrină religioasă, Brahma s’a incarnat succesiv în Brahma, Vișnu și Siva, constituind astfel o triplă incarnațiune sau trinitate (trimurti). Brahma, în prima-i incarnațiune, avu patru fii, din cari se trag cele patru caste ereditare ale Indiei, mai prejos de cari sunt paria sau necurații.

*brahmanízm n. (d. brahman). O religiune indiană a căreĭ perfecționare e budizmu și care are 150,000,000 de adepțĭ. După această doctrină, Brahma, zeu suprem, s’a încarnat succesiv în Brahma, Vișinu și Siva, constituind astfel o trinitate (trimurti). Brahma, în prima incarnațiune, a avut patru fiĭ, din care aŭ ĭeșit cele patru caste ereditare al Indiiĭ: Brahmaniĭ, Kšattriyas, Vaiçyas și Sudras, dedesuptu căroră îs paria saŭ necurațiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRAHMANÍSM s. (BIS.) vedism.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRAHMANÍSM (< fr.) s. n. Sistem religios apărut în primele secole ale milen. 1 î. Hr. în India, inspirat direct din religia vedică. B. afirmă caracterul iluzoriu al lumii și ideea renașterilor și distrugerilor periodice ale lumii. Doctrina morală a b., care prevede răsplata postumă după felul cum fiecare și-a îndeplinit în viață datoria, stă la baza regimului castelor.

Intrare: brahmanism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brahmanism
  • brahmanismul
  • brahmanismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brahmanism
  • brahmanismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brahmanism

  • 1. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vedism

etimologie: