13 definiții pentru brahmanism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme.

BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme.

brahmanísm sn [At: DA / V: bram~ / E: fr brahmanisme] Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma.

BRAHMANÍSM s. n. Religie indiană, al cărei zeu suprem este Brahma.

BRAHMANÍSM s. n. Religie indiană, al cărei zeu suprem este Brahma. – Fr. brahmanisme.

BRAHMANÍSM s.n. Religie originară din India, a cărei divinitate superioară este Brahma. [< fr. brahmanisme].

BRAHMANÍSM s. n. complex de religii indice, cu caracter politeist, a căror divinitate supremă este Brahma. (< fr. brahmanisme)

BRAHMANÍSM n. Religie originară din India, având drept divinitate supremă pe zeul Brahma. /<fr. brahmanisme

brahmanism n. religiune indiană a cării perfecționare e budhismul (150 milioane sectatori). După această doctrină religioasă, Brahma s’a incarnat succesiv în Brahma, Vișnu și Siva, constituind astfel o triplă incarnațiune sau trinitate (trimurti). Brahma, în prima-i incarnațiune, avu patru fii, din cari se trag cele patru caste ereditare ale Indiei, mai prejos de cari sunt paria sau necurații.

*brahmanízm n. (d. brahman). O religiune indiană a căreĭ perfecționare e budizmu și care are 150,000,000 de adepțĭ. După această doctrină, Brahma, zeu suprem, s’a încarnat succesiv în Brahma, Vișinu și Siva, constituind astfel o trinitate (trimurti). Brahma, în prima incarnațiune, a avut patru fiĭ, din care aŭ ĭeșit cele patru caste ereditare al Indiiĭ: Brahmaniĭ, Kšattriyas, Vaiçyas și Sudras, dedesuptu căroră îs paria saŭ necurațiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRAHMANÍSM s. (BIS.) vedism.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRAHMANÍSM (< fr.) s. n. Sistem religios apărut în primele secole ale milen. 1 î. Hr. în India, inspirat direct din religia vedică. B. afirmă caracterul iluzoriu al lumii și ideea renașterilor și distrugerilor periodice ale lumii. Doctrina morală a b., care prevede răsplata postumă după felul cum fiecare și-a îndeplinit în viață datoria, stă la baza regimului castelor.

Intrare: brahmanism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brahmanism
  • brahmanismul
  • brahmanismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brahmanism
  • brahmanismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brahmanism

  • 1. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vedism

etimologie: