11 definiții pentru braconier
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRACONIER, braconieri, s. m. Persoană care braconează. [Pr.: -ni-er] – Din fr. braconnier.
BRACONIER, braconieri, s. m. Persoană care braconează. [Pr.: -ni-er] – Din fr. braconnier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
braconier sm [At: DEX2 / P: ~ni-er / Pl: ~i / E: fr braconnier] 1-2 Persoană care braconează (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
braconier s.m. Persoană care comite acte de braconaj. Braconieirii și lupii s-au retras biruiți (SADOV.). • sil. -ni-er. pl. -i. /<fr. braconnier.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRACONIER, braconieri, s. m. Cel care vînează sau pescuiește ilegal, fără a avea permis; hoț de vînat. Braconierii și lupii s-au retras biruiți. SADOVEANU, V. F. 20. – Pronunțat: -ni-er.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRACONIER, braconieri, s. m. Cel care braconează. [Pr.: -ni-er] – Fr. braconnier.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRACONIER s.m. Om care vînează sau pescuiește fără voie, fără permis. [Pron. -ni-er. / < fr. braconnier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRACONIER s. m. cel care braconează. (< fr. braconnier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BRACONIER ~i m. Persoană care practică braconajul; om care vânează sau pescuiește fără permisiune. [Sil. -ni-er] /<fr. braconnier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
braconier (desp. -ni-er) s. m., pl. braconieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
braconier (-ni-er) s. m., pl. braconieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
braconier s. m. (sil. -ni-er), pl. braconieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ni-er
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
braconier, braconierisubstantiv masculin
- 1. Persoană care braconează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Braconierii și lupii s-au retras biruiți. SADOVEANU, V. F. 20. DLRLC
-
etimologie:
- braconnier DEX '09 DEX '98 DN