2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție ori direcție. – După fr. braquage.

bracare sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: fr braquage] Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi duse sau orientate într-o anumită poziție sau direcție.

BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție sau direcție. – După fr. braquage.

BRACÁRE s.f. (Tehn.) Acțiunea de a braca și rezultatul ei; rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice; bracaj. ♦ Înclinare a comenzilor unui avion pentru viraj. [< fr. braca].

BRACÁ, brachez, vb. I. Tranz. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție. – Din fr. braquer.

BRACÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A îndrepta un obiect către un punct. ♦ (Tehn.) A orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ♦ A înclina comenzile unui avion pentru viraj. ♦ intr. A întoarce, a vira. [P.i. 1 -chez, 3 -chează. / < fr. braquer].

BRACÁ vb. I. tr. 1. a îndrepta un obiect, un lucru către un punct. 2. a orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ◊ a înclina comenzile unui aparat de zbor. II. intr. a întoarce (un vehicul), a vira. (< fr. braquer)

bracá vb. I A întoarce ◊ „Dar nu-i nici o problemă. După 500 de metri bracați la dreapta și exact între snack-bar și rotiserie încep bungalow-urile de la motel!” R.l. 6 V 81 p. 2 (din fr. braquer; DN3)

bracà v. a pune într’o direcțiune determinată: a braca un aparat (= fr. braquer).

*brachéz, a -á v. tr. (fr. braquer). Barb. Îndrept, ațintesc: a braca tunurile, binoclu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bracáre s. f., g.-d. art. bracắrii

bracáre s. f., g.-d. art. bracării

*bracá (a ~) vb., ind. prez. 3 bracheáză

bracá vb., ind. prez. 1 sg. brachéz, 3 sg. și pl. bracheáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BRACARE înclinarea suprafețelor de comandă ale unei aeronave – profundor, direcție, eleroane, compensator de efort, la anumite unghiuri în scopul obținerii manevrei dorite de pilot (întoarcere, viraj, tonou etc.).

Intrare: bracare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bracare
  • bracarea
plural
  • bracări
  • bracările
genitiv-dativ singular
  • bracări
  • bracării
plural
  • bracări
  • bracărilor
vocativ singular
plural
Intrare: braca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • braca
  • bracare
  • bracat
  • bracatu‑
  • bracând
  • bracându‑
singular plural
  • brachea
  • bracați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brachez
(să)
  • brachez
  • bracam
  • bracai
  • bracasem
a II-a (tu)
  • brachezi
(să)
  • brachezi
  • bracai
  • bracași
  • bracaseși
a III-a (el, ea)
  • brachea
(să)
  • bracheze
  • braca
  • bracă
  • bracase
plural I (noi)
  • bracăm
(să)
  • bracăm
  • bracam
  • bracarăm
  • bracaserăm
  • bracasem
a II-a (voi)
  • bracați
(să)
  • bracați
  • bracați
  • bracarăți
  • bracaserăți
  • bracaseți
a III-a (ei, ele)
  • brachea
(să)
  • bracheze
  • bracau
  • braca
  • bracaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bracare

  • 1. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție ori direcție.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Înclinare a comenzilor unui avion pentru viraj.
      surse: DN

etimologie:

braca bracat

  • 1. A îndrepta către un anumit punct sau într-o anumită direcție.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. tehnică A orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira.
      surse: DN
    • 1.2. A înclina comenzile unui avion pentru viraj.
      surse: DN

etimologie: