4 definiții pentru brața


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brața vt [At: DN3 / Pzi: ez / E: fr braser] (Mrn) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să aibă o anumită poziție față de direcția vântului.

BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].

BRAȚÁ vb. tr. a orienta vergile unui velier cu ajutorul brațului (1), încât vârful să aibă maximă eficacitate asupra velelor. (< fr. brasser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brațá vb., ind. prez. 1 sg. brațéz, 3 sg. și pl. brațeáză

Intrare: brața
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brața
  • brațare
  • brațat
  • brațatu‑
  • brațând
  • brațându‑
singular plural
  • brațea
  • brațați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brațez
(să)
  • brațez
  • brațam
  • brațai
  • brațasem
a II-a (tu)
  • brațezi
(să)
  • brațezi
  • brațai
  • brațași
  • brațaseși
a III-a (el, ea)
  • brațea
(să)
  • brațeze
  • brața
  • brață
  • brațase
plural I (noi)
  • brațăm
(să)
  • brațăm
  • brațam
  • brațarăm
  • brațaserăm
  • brațasem
a II-a (voi)
  • brațați
(să)
  • brațați
  • brațați
  • brațarăți
  • brațaserăți
  • brațaseți
a III-a (ei, ele)
  • brațea
(să)
  • brațeze
  • brațau
  • brața
  • brațaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)