2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brăzduire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: brăzdui] 1-3 (Rar) Brăzdare (1-3).

BRĂZDUÍRE, brăzduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a brăzdui și rezultatul ei. – V. brăzdui.

BRĂZDUÍRE, brăzduiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a brăzdui și rezultatul ei. – V. brăzdui.

BRĂZDUÍRE, brăzduiri, s. f. Acțiunea de a brăzdui și rezultatul ei.

BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A brăzda (1). – Brazdă + suf. -ui.

BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. A brăzda (1). Un rotnîn arînd tn silă Și movila brăzduind... ALECSANDRI, P. P. 168. Fig. Brăzduind cerul, fulgerul scînteitor... NEGRUZZI, S. II 7.

BRĂZDUÍ, brăzduiesc, vb. IV. Tranz. A brăzda (1). – Din brazdă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brăzduíre (rar) s. f., g.-d. art. brăzduírii; pl. brăzduíri

brăzduíre s. f., g.-d. art. brăzduírii; pl. brăzduíri

brăzduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 să brăzduiáscă

brăzduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brăzduiésc, imperf. 3 sg. brăzduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. brăzduiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRĂZDUÍ vb. v. brăzda.

Intrare: brăzduire
brăzduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăzduire
  • brăzduirea
plural
  • brăzduiri
  • brăzduirile
genitiv-dativ singular
  • brăzduiri
  • brăzduirii
plural
  • brăzduiri
  • brăzduirilor
vocativ singular
plural
Intrare: brăzdui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brăzdui
  • brăzduire
  • brăzduit
  • brăzduitu‑
  • brăzduind
  • brăzduindu‑
singular plural
  • brăzduiește
  • brăzduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brăzduiesc
(să)
  • brăzduiesc
  • brăzduiam
  • brăzduii
  • brăzduisem
a II-a (tu)
  • brăzduiești
(să)
  • brăzduiești
  • brăzduiai
  • brăzduiși
  • brăzduiseși
a III-a (el, ea)
  • brăzduiește
(să)
  • brăzduiască
  • brăzduia
  • brăzdui
  • brăzduise
plural I (noi)
  • brăzduim
(să)
  • brăzduim
  • brăzduiam
  • brăzduirăm
  • brăzduiserăm
  • brăzduisem
a II-a (voi)
  • brăzduiți
(să)
  • brăzduiți
  • brăzduiați
  • brăzduirăți
  • brăzduiserăți
  • brăzduiseți
a III-a (ei, ele)
  • brăzduiesc
(să)
  • brăzduiască
  • brăzduiau
  • brăzdui
  • brăzduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brăzduire

  • 1. rar Acțiunea de a brăzdui și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi brăzdui
    surse: DEX '98 DEX '09

brăzdui

  • 1. rar A brăzda.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brăzda 2 exemple
    exemple
    • Un romîn arînd în silă Și movila brăzduind... ALECSANDRI, P. P. 168.
      surse: DLRLC
    • figurat Brăzduind cerul, fulgerul scînteitor... NEGRUZZI, S. II 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Brazdă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09