2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brăduț sm [At: MARIAN, Î. 105 / Pl: ~i / E: brad + -uț] 1-2 (Șhp) Brad (mic) Si: brădișor (1-2), brăduleț (1-2), (reg) brădăuaș (1-2), brădișcan (1-2), brăducean (1-2), brădui (1-2), brădușcan (1-2), brădușcare (1-2). 3 (Bot; reg) Brădișor (6). 4 (Bot; reg; îc) ~ de apă Coada calului (Hippuris vulgaris). 5 (Bot; reg; îc) ~ de pârleală Coacăză (Bruckenthalia spiculifolia). 6-7 Brădeț (1-2).

BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț.

BRĂDÚȚ brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brăduleț. O plută bătrînă... lîngă un brăduț verde, Stufos și drept. DELAVRANCEA, A. 69. Cînd creșteam ca ș-un brăduț, M-ai lăsat, maică, micuț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210.

BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brădúț s. m., pl. brădúți

brădúț s. m., pl. brădúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRĂDÚȚ s. (BOT.) brădișor, brăduleț, (reg.) brădui, brăduiac, brădulete, brăduștean.

BRĂDUȚ s. (BOT.) brădișor, brăduleț, (reg.) brădui, brăduiac, brădulete, brăduștean.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRĂDUȚ, com. în jud. Covasna; 4.264 loc. (1991). Expl. de diatomite (Filia).

Brăduț Prenumele masculin actual Brăduț este cu siguranță o creație a onomasticii românești. Vechi și destul de frecvente, Brad, Bradea, Brădel etc. sînt derivate de la numele pers. Bradu (sporadic, apare și astăzi ca prenume), la origine un supranume creat de la subst. brad. Prezența numelui acestui arbore în onomastică (și nu numai la noi) trebuie pusă în legătură cu valoarea simbolică a bradului, considerat „pom al vieții”, element de importanță deosebită în numeroase credințe și obiceiuri și motiv renumit al liricii noastre populare. Cît privește subst. brad, acesta face parte din fondul lingvistic autohton traco-dacic și a fost pus în legătură de către specialiști cu albanezul breth.

Intrare: brăduț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăduț
  • brăduțul
  • brăduțu‑
plural
  • brăduți
  • brăduții
genitiv-dativ singular
  • brăduț
  • brăduțului
plural
  • brăduți
  • brăduților
vocativ singular
plural
Intrare: Brăduț
Brăduț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Brăduț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brăduț

etimologie:

  • Brad + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09