11 definiții pentru brânzoaică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÂNZOAICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

BRÂNZOAICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. – Brânză + suf. -oaică.

brânzoaică sf [At: DA / Pl: ~ice / E: brânză + -oaică] 1 Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2 Mic calup de brânză proaspătă de vaci.

BRÂNZOAICĂ ~ce f. Plăcintă cu brânză, făcută din aluat dospit. [G.-D. brânzoacei; Sil. -zoai-că] /brânză + suf. ~oaică

brînzoaică s.f. 1 (culin.) Plăcintă din aluat dospit, umplută cu brînză, coaptă sau prăjită. ♦ Produs de patiserie cu brînză dulce. 2 (reg.) Bucată proaspătă de brînză de vaci; calup de brînză. • pl. -ce. /brînză + -oaică.

BRÎNZOAICĂ, brînzoaice, s. f. 1. Un fel de prăjitură făcută din cocă umplută cu brînză, coaptă sau prăjită în bucăți mici. 2. Bucată de brînză de vacă în formă rotundă.

BRÎNZOAICĂ, brînzoaice, s. f. 1. Un fel de plăcintă umplută cu brînză. 2. Bucată rotundă de brînză de vacă. – Din brînză + suf. -oaică.

brînzoáică f., pl. e. Plăcintă făcută din aluat și umplută cu brînză. V. piroșcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brânzoaică s. f., g.-d. art. brânzoaicei; pl. brânzoaice

brânzoaică s. f., g.-d. art. brânzoaicei; pl. brânzoaice

brânzoaică s. f., g.-d. art. brânzoaicei; pl. brânzoaice

Intrare: brânzoaică
brânzoaică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânzoaică
  • brânzoaica
plural
  • brânzoaice
  • brânzoaicele
genitiv-dativ singular
  • brânzoaice
  • brânzoaicei
plural
  • brânzoaice
  • brânzoaicelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brânzoaică, brânzoaicesubstantiv feminin

  • 1. Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Mic calup de brânză proaspătă de vaci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Brânză + sufix -oaică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.