brânzoaică sf [At: DA / Pl: ~ice / E: brânză + -oaică] 1 Plăcintă cu brânză făcută din aluat dospit. 2 Mic calup de brânză proaspătă de vaci.

BRÎNZOÁICĂ, brînzoaice, s. f. 1. Un fel de plăcintă umplută cu brînză. 2. Bucată rotundă de brînză de vacă. – Din brînză + suf. -oaică.

BRÂNZOÁICĂ ~ce f. Plăcintă cu brânză, făcută din aluat dospit. [G.-D. brânzoacei; Sil. -zoai-că] /brânză + suf. ~oaică

brânzoaică f. plăcintă cu brânză.

brînzoaică s.f. 1 (culin.) Plăcintă din aluat dospit, umplută cu brînză, coaptă sau prăjită. ♦ Produs de patiserie cu brînză dulce. 2 (reg.) Bucată proaspătă de brînză de vaci; calup de brînză. • pl. -ce. /brînză + -oaică.

BRÎNZOÁICĂ, brînzoaice, s. f. 1. Un fel de prăjitură făcută din cocă umplută cu brînză, coaptă sau prăjită în bucăți mici. 2. Bucată de brînză de vacă în formă rotundă.

brînzoáică f., pl. e. Plăcintă făcută din aluat și umplută cu brînză. V. piroșcă.

brânzoaică s. f., g.-d. art. brânzoaicei; pl. brânzoaice

brânzoaică s. f., g.-d. art. brânzoaicei; pl. brânzoaice

brânzoáică s. f., g.-d. art. brânzoáicei; pl. brânzoáice