7 definiții pentru brânaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Din brână + suf. -aci.

BRÎNÁCI, brînace, s. n. Cingătoare. Brînaciului drumu-i da Și din gură-așa-mi zicea Alei, mîndră, mîndră mea, Sai de-mi sumete brînaciul, Că-mi răpune Lotrean capul. PĂSCULESCU, L. P. 286.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÂNÁCI s. v. brâu, cingătoare.

Intrare: brânaci
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânaci
  • brânaciul
  • brânaciu‑
plural
  • brânace
  • brânacele
genitiv-dativ singular
  • brânaci
  • brânaciului
plural
  • brânace
  • brânacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brânaci

etimologie:

  • Brână + sufix -aci.
    surse: DEX '98 DEX '09