boțăl Cuvântul se găsește în DA: boțel „gheaiă de copil”, atestare din T. Pamfile (comuna Țepu). Etimologia propusă este : diminutiv din rus. boty „gheată țărănească”. Datele acestea au fost preluate fără modificare (dacă exceptăm faptul că traducerea cuvîntului rusesc a fost; corectată, punîndu-se pluralul în locul singularului) de Scriban, care era moldovean. Găsim însă o formă mai corectă în Lex, Reg. (p. 59, din raionul Vaslui) : boțăl „gheată pentru copii”, cu pluralul boțăi. Cum s-a putut forma un diminutiv singular romînesc de la un cuvînt plural rusesc ? Este de crezut că la o asemenea, formație, cu t la plural, ar fi apărut la diminutiv un ț ? Situația este de fapt alta. Am auzit adesea în copilărie (raionul Botoșani) cuvîntul discutat, dar numai ca plural feminin, boțăli și trebuie să adaug că nu ca un element al limbii comune, ci ca un cuvînt folosit; exclusiv în conversație cu copiii. N-am avut, încă de atunci, nici o îndoială că era vorba de o formă din asa numitul grai al copiilor„, și anume o scurtare din ciuboțele. ținînd seama că termenul curent pentru ”,ghete" era suboțăli.boțăl este deci un masculin refăcut din plural. De la acest singular s-a refăcut pluralul boțăi, de unde un nou singular boțău (atestat de Pamfile sub forma boțeu), lucru care nu poate mira pe cine cunoaște limba romînă.