bowling sn [At: DEX² / P: bauling / E: eg bowling] 1 Variantă a jocului de popice. 2 Teren amenajat pentru bowling (1) și alte jocuri mecanice.

BOWLING s. n. 1. Variantă a jocului de popice. 2. Loc, teren amenajat pentru bowling (1) și alte jocuri mecanice. [Pr.: báŭling] – Din engl. bowling[alley].

BOWLING s. n. 1. Variantă a jocului de popice. 2. Loc, teren amenajat pentru bowling (1) și alte jocuri mecanice. [Pr.: báuling] – Din engl. bowling[alley].

BOWLING s.n. Joc de popice practicat pe o pistă modernă cu dispozitive automatizate de colectare și de amplasare a popicelor. [Pron. báuling. / < engl. bowling].

BOWLING [BÁULING] s. n. 1. joc de popice practicat pe o pistă modernă, cu dispozitive automatizate. 2. teren, loc amenajat pentru bowling (1). (< engl. bowling)

bowling s. n. (sport; americanism) Joc de popice automatizat ◊ „28 aprilie2 mai, minivacanță la mare. În aceste zile vă stau la dispoziție piscine acoperite cu apă de mare încălzită, luna-parkuri, bowling, plimbări cu vaporașul pe lacul Siutghiol.” R.l. 24 IV 74 p. 4. ◊ „Aici va fi plantată o adevărată pădure de arbori și vor funcționa terenuri de sport, pistă de carting, bowling.” I.B. 28 V 74 p. 1. ◊ „La «Popicărie» nu m-ai fi lăsat [...] Dar fiindcă-i zice «Bowling» vrei să mergi și tu [...]” R.l. 18 VII 81 p. 2; v. și 3 VIII 80 p. 5; v. și minigolf (1973) [pron. báuling] (din engl., fr. bowling; DHLF 1945, PR 1950, DMC 1960; Th. Hristea în R.lit. 4 V 78 p. 19; DN3)

bowling (angl.) [pron. baŭling] s. n.