bowling [’bauliɳ] s.n. (sport) 1 Joc de popice automatizat, practicat pe o pistă modernă, cu dispozitive automatizate de colectare și amplasare a popicelor; variantă a jocului de popice. 2 Loc amenajat pentru acest joc și pentru alte jocuri similare; teren. Vor funcționa terenuri de sport, pistă de carting și bowling. • /<engl. bowling.