12 definiții pentru bovin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bovín, ~ă [At: URICARIUL XIV, 243 / Pl: ~i, ~e / E: fr bovine] 1 sf (Lpl) Familie de mamifere din care face parte boul. 2 a Specific boului. 3 sf Exemplar de bovine (1). 4 a De bou. 5 a Din familia boului.

BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (La pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj. De bou, din familia sau din speța boului. Rasă bovinăPestă bovină = numele unei boli a vitelor cornute. ♦ (Substantivat, f. pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, avînd ca tip boul; animalele pe care le cuprinde această subfamilie. Măsurile tehnice organizatorice pentru condiționarea și îngrășarea bovinelor: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859.

BOVÍN, -Ă, bovini, -e, adj. De bou, din familia sau din speța boului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal făcând parte din această subfamilie. – Fr. bovin (lat. lit. bovinus).

BOVÍN, -Ă adj. De bou, din specia boului. // s.f.pl. Subfamilie a rumegătoarelor, care are ca tip boul; (la sg.) animal din această subfamilie. [< fr. bovin, it. bovino, lat. bovinus].

BOVÍN, -Ă I. adj. 1. referitor la bou. 2. (fig.) de om prost, tâmpit; de bou. II. s. f. pl. subfamilie de rumegătoare: boul. (< fr. bovin/és/, lat. bovinus)

BOVÍN ~ă (~i, ~e) Care ține de specia boului; propriu boului. Rasă ~ă. /<lat. bovinus, fr. bovin

bovin n. care e de familia boului: rasa bovină.

*bovín, -ă adj. (lat. bovinus). Din specia bouluĭ: rasa bovină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bovín adj. m., pl. bovíni; f. bovínă, pl. bovíne

bovín adj. m., pl. bovíni; f. sg. bovínă, pl. bovíne

Intrare: bovin
bovin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bovin
  • bovinul
  • bovinu‑
  • bovi
  • bovina
plural
  • bovini
  • bovinii
  • bovine
  • bovinele
genitiv-dativ singular
  • bovin
  • bovinului
  • bovine
  • bovinei
plural
  • bovini
  • bovinilor
  • bovine
  • bovinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bovin

  • 1. De bou; din familia sau din speța boului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Rasă bovină.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pestă bovină = numele unei boli a vitelor cornute.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat De om prost, tâmpit; de bou.
    surse: MDN '00

etimologie: