2 intrări

2 definiții


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

BOTUȘÉL, botușéi, s. m. (Var., Transilv. de N.) Botuș.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Botuș/a, -an, -ar, -el v. Botăș 5, 6.

Intrare: botușel
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • botușel
  • botușelul
  • botușelu‑
plural
  • botușei
  • botușeii
genitiv-dativ singular
  • botușel
  • botușelului
plural
  • botușei
  • botușeilor
vocativ singular
plural
Intrare: Botușel
Botușel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Botușel
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)