O definiție pentru botușel
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
BOTUȘEL, botușei, s. m. (Var., Transilv. de N.) Botuș.
Intrare: botușel
botușel substantiv masculin
| substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)