3 definiții pentru botuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

botuș sm vz botoș


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

botúș (-și), s. m. – Încălțăminte, pantof. – Var. (Trans. de Nord) botiș, botușel, butușel. Mag. botos „papuci”, bg. botus „cutie”, „borcan”, din fr. botte (Miklosich, Etym. Wb., 20; Berneker 77; DAR; Dacor., V, 337).

BOTÚȘ, botúși, s. m. Încălțăminte, pantof; botoș2. (cf. magh. botos, bulg. botus < fr. botte)

Intrare: botuș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • botuș
  • botușul
  • botușu‑
plural
  • botuși
  • botușii
genitiv-dativ singular
  • botuș
  • botușului
plural
  • botuși
  • botușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)