boscă f. boștină, tescovină. [Origină necunoscută].

BOSCĂ. 1. – (17 A I 187, V 15o); Bosca s. 2. Bosculeasa t., din marital; 3. + -otă: Boscoteni s.; toate acestea presupun un radical vechiu, anterior venirii în Iași a scamatorului Bosco (DLR). 4. Cf. Bosga și Bozga mar. (SdXVII), cf. blg. бoзкa „țîță, sugaciu”.