opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

BORNAT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

BORNAT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.

bornat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~te / E: borna] Cu borne.

bornat, -ă adj. Care este delimitat cu borne. • pl. -ți, -te. /v. borna.

BORNA, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

BORNA, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

borna vt [At: DN2 / Pzi: ~nez / E: fr borner] A pune borne (1).

borna vb. tr. (compl. indică terenuri, drumuri etc.) A marca cu borne; a demarca. • prez.ind. -ez. /<fr. borner.

BORNA, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne.

BORNA, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1). – Fr. borner.

BORNA vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].

BORNA vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)

A BORNA ~ez tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner

Ortografice DOOM

borna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bornez, 3 bornează; conj. prez. 1 sg. să bornez, 3 să borneze

borna (a ~) vb., ind. prez. 3 bornează

borna vb., ind. prez. 1 sg. bornez, 3 sg. și pl. bornează

Intrare: bornat
bornat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bornat
  • bornatul
  • bornatu‑
  • bornată
  • bornata
plural
  • bornați
  • bornații
  • bornate
  • bornatele
genitiv-dativ singular
  • bornat
  • bornatului
  • bornate
  • bornatei
plural
  • bornați
  • bornaților
  • bornate
  • bornatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: borna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borna
  • bornare
  • bornat
  • bornatu‑
  • bornând
  • bornându‑
 singular plural
  • bornează
  • bornați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bornez
 (să)
  • bornez
  • bornam
  • bornai
  • bornasem
a II-a (tu)
  • bornezi
 (să)
  • bornezi
  • bornai
  • bornași
  • bornaseși
a III-a (el, ea)
  • bornează
 (să)
  • borneze
  • borna
  • bornă
  • bornase
plural I (noi)
  • bornăm
 (să)
  • bornăm
  • bornam
  • bornarăm
  • bornaserăm
  • bornasem
a II-a (voi)
  • bornați
 (să)
  • bornați
  • bornați
  • bornarăți
  • bornaserăți
  • bornaseți
a III-a (ei, ele)
  • bornează
 (să)
  • borneze
  • bornau
  • bornară
  • bornaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bornat, bornatăadjectiv

  • 1. Cu borne. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi borna DEX '98 DEX '09

borna, bornezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.