2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bórfe sfp [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 252/2 / V: ~furi / E: nct] 1 Boarfe. 2 Perne. 3 Plăpumi. 4 Lăicere.

BORFE s. f. pl. (Mold.) Haine, rufe. Împlutu-s-au căzacii de borfe, de sabii, de rafturi și de corturi. M. COSTIN. I-am văzut și borfile, măcar că era pline de sînge, dar tot să cunoștea că nu este om prostu. H 1771, 87r; cf. PSEUDO-COSTIN: PSEUDO-MUSTE; NECULCE. // B: Să fie carăle pentru deșărtarea Cameniții, ce ar fi borfe și alte ca acelea, iar salahorii să curățească pre marginea Nistrului. R. GRECEANU. Etimologie necunoscută. Cf. strai (2). substantiv feminin plural

borfă f. pl. lucruri de casă (perne, plapome, lăicer), apoi sdrențe, cârpe, vechituri: își culege boarfele de jos CR. [Origină necunoscută].

bórfă f., pl. e. Mold. Vechĭ. (Nec. 2, 411). Pl. Haĭne, rufe. Azĭ. Bodroanțe, bulendre, haĭne vechĭ și roase. – În Munt. boarfă, în Olt. burfă.

Intrare: borfe
borfe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: borfă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borfă
  • borfa
plural
  • borfe
  • borfele
genitiv-dativ singular
  • borfe
  • borfei
plural
  • borfe
  • borfelor
vocativ singular
plural