Definiția cu ID-ul 1139296:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BORFE s. f. pl. (Mold.) Haine, rufe. Împlutu-s-au căzacii de borfe, de sabii, de rafturi și de corturi. M. COSTIN. I-am văzut și borfile, măcar că era pline de sînge, dar tot să cunoștea că nu este om prostu. H 1771, 87r; cf. PSEUDO-COSTIN: PSEUDO-MUSTE; NECULCE. // B: Să fie carăle pentru deșărtarea Cameniții, ce ar fi borfe și alte ca acelea, iar salahorii să curățească pre marginea Nistrului. R. GRECEANU. Etimologie necunoscută. Cf. strai (2). substantiv feminin plural