BORC. 1. Borc b. (Ard); – Gr., olt. (An Com); -u act. (Jiul ard). 2. Borca b. (Mar; Giur 245) și s.; – T., act.; cf. subst. borcâ „rochie de lină” (DLR). 3. Borcoi, I. (Isp IV²); Boarcas. 4. + -an: Borcan b. (13 – 15 B 161); – Patru (17 B IV 8); Borcănești t.; acest nume se confundă formal, nu etimologic, cu subst. borcan. Din tema Borc + suf. -cea, -ciu, se pot explica: Borcea, Borciu, Borcilă, dar aici poate intra în joc tc.-cuman borč.