boranță sf [At: COSTINESCU / V: -ață / Pl: ~țe / E: ns cf ucr бурачник, pn borak, burak, rs бурачик, srb боражино] (Bot) Limba mielului.

borață sf vz boranță

borât², ~ă [At: M. I. CARAGIALE, C., 63 / Pl: ~ați, ~e / E: borî] 1 a Vomitat. 2 a Care a vomitat. 3 a (Fam) Scârbos. 4 av (Reg; d. persoane înrudite) Identic.

boranță s.f. (bot.) Plantă medicinală folosită pentru durerile de piept (Borrago); limba-mielului. • pl. -e. / cf. ucr. бурачник, pol. borak, burak, rus. бурачик.

borît, -ă adj. (pop.) 1 (despre conținutul stomacului) Vomat. 2 (despre ființe, persoane etc.) Care a vomitat. ♦ (deprec.) Care este dezgustător, scîrbos, hidos. Cărturarul și cugetătorul fiind altoiți pe un ciocoi borît (CAR.). • pl. -ți, -te. /v. borî.

BORANȚĂ sf. 🌿 = LIMBA-MIELULUI.

BORÎT, -Ă, borîți, -te, adj. (Rar) Dezgustător, hidos. Pașadia era menit să trăiască în acel decor aristocratic... la dînsul cărturarul și cugetătorul fiind altoiți pe un ciocoi borît. M. I. CARAGIALE, C. 63.

BORÎT, -Ă, borîți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, hidos. – V. borî.

boranță f. plantă medicinală, întrebuințată ca pectoral și depurativ (Borrago).

borât (fam.) adj. m., pl. borâți; f. borâtă, pl. borâte

borât (fam.) adj. m., pl. borâți; f. borâtă, pl. borâte

boranță (boranțe), s. f. – Limba-mielului (Borago officinalis). – Var. baranță. Ngr. μποράντζα (Bogrea, Dacor., IV, 794).

borât, -ă, borâți, -te adj. dezgustător, scârbos

BORANȚĂ s. v. arățel.

BORÂT adj. v. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, oribil, respingător, scârbos.

BORANȚĂ s. (BOT.; Borrago officinalis) arățel, otrățel, limba-mielului.

borît adj. v. DEZGUSTĂTOR. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. HIDOS. ORIBIL. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS.

borât, -ă, borâți, -te, adj. (reg.) Urât, dezgustător. – Din borî.

borât, -ă, borâți, -te, adj. – (reg.) Urât, dezgustător. – Din borî.