27 de definiții pentru borangic borangin boronciiuc borunciuc burancic burangic burangiuc burungic burungiuc (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

borangíc sn [At: (a. 1761) DOC., ap. ȘIO / V: (înv) bur~, burangiúc, burun~, burungiúc, ~gín, boronciiúc, ~runciúc / Pl: ~uri / E: tc bürüncuk] 1 Fir de mătase depănat de pe gogoșile opărite ale viermilor de mătase. 2 Țesătură din borangic (1), făcută în casă. 3 (Pop; îs) Trăsură de ~ Borangic rezultat dintr-o strachină de gogoși, înainte de a fi făcut scul. 4 (Îe) A se alege ~ul (de ceva) A se alege alege praful de ceva. 5 (Pop; îs) Gândac de - Vierme de mătase. 6 (Lpl) Diferite feluri de țesături de borangic (1). 7 (Bot) Tortițel.

BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor-de-mătase. 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Din tc. bürüncük.

BORANGÍC, (2) borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase. Perina de cap era îmbrăcată cu pînză de borangic. ISPIRESCU, L. 251. Trîmbele de borangic nețesute. ODOBESCU, S. I 95. Suie mîndra pe colnic Răsucind la borangic, Și pe fus n-a pus nimic. TEODORESCU, P. P. 278. ◊ Țesătură făcută din acest fir. Nevasta învățătorului, într-o fustă cenușie... și cu o bluză de borangic... sări în picioare. DUMITRIU, B. F. 142. Purta o cămașă așa, albă, lungătrebuie să fi fost borangic. GALAN, Z. R. 161. 2. (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic. Și bunica și nepoata erau îmbrăcate cu țesături ușoare de casă, borangicuri albe și gălbii, linuri înflorite măiestru și subțire țesute. SADOVEANU, O. I 69. ◊ (Poetic) Întîi fu un susur de bură, Apoi o pripire de picuriUrzire zorită și deasă De lungi, argintii borangicuri. TOMA, C. V. 105. -Variante: burangíc (CREANGĂ, A. 48), burancíc (NEGRUZZI, S. I 300), burungíc (NEGRUZZI, S. I 107) s. n.

BORANGÍC, borangicuri, s. n. 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor-de-mătase. ♦ Țesătură făcută din acest fir. 2. (La pl.) Diferite feluri de țesături de borangic (1). [Var.: burangíc s. n.] – Tc. bürüncük.

BORANGÍC ~uri n. 1) Fir de mătase naturală, obținut din gogoșile viermilor-de-mătase. 2) Pânză țesută din asemenea fir, folosită pentru confecționarea fețelor de masă, a cuverturilor și a obiectelor de îmbrăcăminte ușoară. 3) la pl. Varietăți ale unei astfel de pânze. /<turc. bürüncük

borangic n. 1. mătase toarsă de țărance din firele gogoșilor: trâmbele de borangic nețesute OD.; 2. pânză transparentă, fină și gălbuie, pentru cămăși si broboade: primeneli de borangic și de filaliu OD.; 3. plantă parazită ce s’alipește de cotorul trifoiului (Cuscuta europoea). [Mold. burungiuc = turc. BURUNDJUK].

borangíc și (nord) bu- n., pl. urĭ (turc. burunğuk, borüngük și bürünğuk, stofă fină, văl). Matasă lucrată în casă, matasă toarsă de țărance. – Și burungic și -ngĭuc.

borangín sn vz borangic

boronciiúc sn vz borangic

borunciúc sn vz borangic

burancíc sn vz borangic

burangíc sn vz borangic

burangiúc sn vz borangic

burungíc sn vz borangic

BURANGÍC s. n. v. borangic.

BURANGÍC s. n. v. borangic.

BURANGÍC s. n. v. borangic.

BURANGÍC s. n. v. borangic.

BURANCÍC s. n. v. borangic.

BURUNGÍC s. n. v. borangic.

arată toate definițiile

Intrare: borangic
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borangic
  • borangicul
  • borangicu‑
plural
  • borangicuri
  • borangicurile
genitiv-dativ singular
  • borangic
  • borangicului
plural
  • borangicuri
  • borangicurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burangic
  • burangicul
  • burangicu‑
plural
  • burangicuri
  • burangicurile
genitiv-dativ singular
  • burangic
  • burangicului
plural
  • burangicuri
  • burangicurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burancic
  • burancicul
  • burancicu‑
plural
  • burancicuri
  • burancicurile
genitiv-dativ singular
  • burancic
  • burancicului
plural
  • burancicuri
  • burancicurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burungic
  • burungicul
  • burungicu‑
plural
  • burungicuri
  • burungicurile
genitiv-dativ singular
  • burungic
  • burungicului
plural
  • burungicuri
  • burungicurilor
vocativ singular
plural
burungiuc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burungiuc
  • burungiucul
  • burungiucu‑
plural
  • burungiucuri
  • burungiucurile
genitiv-dativ singular
  • burungiuc
  • burungiucului
plural
  • burungiucuri
  • burungiucurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borangin
  • boranginul
  • boranginu‑
plural
  • boranginuri
  • boranginurile
genitiv-dativ singular
  • borangin
  • boranginului
plural
  • boranginuri
  • boranginurilor
vocativ singular
plural
boronciiuc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boronciiuc
  • boronciiucul
  • boronciiucu‑
plural
  • boronciiucuri
  • boronciiucurile
genitiv-dativ singular
  • boronciiuc
  • boronciiucului
plural
  • boronciiucuri
  • boronciiucurilor
vocativ singular
plural
borunciuc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borunciuc
  • borunciucul
  • borunciucu‑
plural
  • borunciucuri
  • borunciucurile
genitiv-dativ singular
  • borunciuc
  • borunciucului
plural
  • borunciucuri
  • borunciucurilor
vocativ singular
plural
burangiuc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burangiuc
  • burangiucul
  • burangiucu‑
plural
  • burangiucuri
  • burangiucurile
genitiv-dativ singular
  • burangiuc
  • burangiucului
plural
  • burangiucuri
  • burangiucurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

borangic borangin boronciiuc borunciuc burancic burangic burangiuc burungic burungiuc

  • 1. Fir depănat de pe gogoșile viermilor de mătase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cuscută torțel 3 exemple
    exemple
    • Perina de cap era îmbrăcată cu pînză de borangic. ISPIRESCU, L. 251.
      surse: DLRLC
    • Trîmbele de borangic nețesute. ODOBESCU, S. I 95.
      surse: DLRLC
    • Suie mîndra pe colnic Răsucind la borangic, Și pe fus n-a pus nimic. TEODORESCU, P. P. 278.
      surse: DLRLC
  • 2. Țesătură făcută în industria casnică din acest fir.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Nevasta învățătorului, într-o fustă cenușie... și cu o bluză de borangic... sări în picioare. DUMITRIU, B. F. 142.
      surse: DLRLC
    • Purta o cămașă așa, albă, lungă – trebuie să fi fost borangic. GALAN, Z. R. 161.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (la) plural Diferite feluri de țesături de borangic (1.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Și bunica și nepoata erau îmbrăcate cu țesături ușoare de casă, borangicuri albe și gălbii, linuri înflorite măiestru și subțire țesute. SADOVEANU, O. I 69.
        surse: DLRLC
      • poetic Întîi fu un susur de bură, Apoi o pripire de picuri – Urzire zorită și deasă De lungi, argintii borangicuri. TOMA, C. V. 105.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă bürüncük
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX