13 definiții pentru bonton
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BONTON s. n. Cod de maniere elegante al înaltei societăți. – Din fr. bon ton.
bonton sn [At: VLAHUȚĂ, P. 136 / E: fr bonton] (Frm) Cod de maniere elegante al înaltei societăți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bonton s.n. (adesea iron.) Ansamblu de reguli de comportament elegant, distins, specific înaltei societăți. Că-n bonton sînt pravili grele pentr-un necioplit ca tine (VLAH.). • pl. -uri. /<fr. bonton.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BONTON s. n. (Franțuzism) Cod de maniere elegante al înaltei societăți. – Din fr. bon ton.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BONTON s. n. (Franțuzism pretențios, adesea ironic) Totalitatea regulilor de purtare adoptate de societatea burghezo-moșierească. Și vei sta cu ei la masă... A!... dar ia aminte bine Că-n bonton sînt pravili grele pentru-un necioplit ca tine. VLAHUȚĂ, F. 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BONTON s. n. (Franțuzism) Totalitatea regulilor de purtare adoptate de așa-numita societate aleasă. – Fr. bon ton.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BONTON s.n. (Rar; adesea ironic) Atitudine, ansamblu de reguli de purtare care trebuie respectate de cineva care dorește să fie pe placul așa-zisei bune societăți. [< fr. bonton].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BONTON s. n. ansamblu de reguli de purtare respectate în așa-zisa societate aleasă. (< fr. bonton)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bon-ton n. caracter propriu vorbirii și manierelor lumii distinse, elegante.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bonton s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bonton s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bonton s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bonton s. m. – Distincție, eleganță. Fr. bon ton. Astăzi fam.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bontonsubstantiv neutru
- 1. Cod de maniere elegante al înaltei societăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Și vei sta cu ei la masă... A!... dar ia aminte bine Că-n bonton sînt pravili grele pentru-un necioplit ca tine. VLAHUȚĂ, F. 136. DLRLC
-
etimologie:
- bon ton DEX '09 DEX '98 DN