10 definiții pentru bonomie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONOMÍE s. f. Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie.

bonomíe sf [At: KLOPȘTOCK, F. 124 / Pl: ~ii / E: fr bonhomie] Caracter de bonom.

BONOMÍE s. f. (Livr.) Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie.

BONOMÍE s. f. (Franțuzism) însușire de bonom, caracterul bonomului.

BONOMÍE s. f. (Franțuzism) Însușire de bonom; caracter bonomului. – Fr. bonhomie.

BONOMÍE s.f. (Franțuzism) Atitudine, caracter de bonom. [Gen. -iei. / < fr. bonhomie].

BONOMÍE s. f. atitudine, caracter de bonom. (< fr. bonhomie)

BONOMÍE f. livr. Caracter bonom. /<fr. bonhomme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bonomíe s. f., art. bonomía, g.-d. bonomíi, art. bonomíei

bonomíe s. f., art. bonomía, g.-d. bonomíi, art. bonomíei

Intrare: bonomie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonomie
  • bonomia
plural
genitiv-dativ singular
  • bonomii
  • bonomiei
plural
vocativ singular
plural

bonomie

  • 1. Însușire, caracter de bonom.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: