11 definiții pentru bonjurist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.

BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța. – Bonjur + suf. -ist.

bonjuríst sm [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: ~iști / E: bonjur + -ist] Nume dat, după 1830, tinerilor români care studiaseră în Franța.

BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Epitet dat, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, tinerilor întorși din străinătate, care o dată cu ideile progresiste introduceau și obiceiul cosmopolit de a saluta cu «bonjur» în loc de «bună ziua». Junimistul» Alecsandri, ridiculizînd... pe «bonjuriști»... ridiculizează pe patruzecioptistul Alecsandri. IBRĂILEANU, SP. CR. 123. Cînd se mîniau, [bătrînii] dădeau și ei tinerilor cîte un ibrișin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, pantalonari. CREANGĂ, A. 153.

BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Epitet dat, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, tinerilor întorși din străinătate, care o dată cu ideile progresiste introduceau și obiceiul cosmopolit de a saluta cu „bonjur” în loc de „bună ziua”. – Din bonjur1 + suf. -ist.

BONJURÍST s.m. Nume dat tinerilor întorși de la studii din Franța în a doua jumătate a sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. [< bonjur + -ist].

BONJURÍST s. m. nume dat tinerilor români progresiști întorși de la studii din Franța, la mijlocul sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. (< bonjur + -ist)

BONJURÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. (în secolul trecut) Nume folosit (adesea ironic) pentru tinerii (cu idei progresiste) care, întorși după studiile făcute în Franța, aveau obiceiul de a saluta prin „bonjur”. /bonjur + suf. ~ist

bonjurist m. nume ce Moldovenii dădeau în batjocură la 1848 tinerilor fii de boieri, întorși din Occident cu idei liberale și reformatoare (li se zicea astfel, fiindcă salutau cu «bon-jur»). V. duelgiu și pantalonar.

*bonjuríst m. Nume pe care Moldoveniĭ îl dădeaŭ în rîs la 1848 tinerilor fiĭ de boĭeri înturnați maĭ ales din Francia cu ideĭ de reformă, și care, îld. buna ziŭa, se salutaŭ cu bon jour. V. duelgiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bonjuríst s. m., pl. bonjuríști

bonjuríst s. m., pl. bonjuríști

Intrare: bonjurist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonjurist
  • bonjuristul
  • bonjuristu‑
plural
  • bonjuriști
  • bonjuriștii
genitiv-dativ singular
  • bonjurist
  • bonjuristului
plural
  • bonjuriști
  • bonjuriștilor
vocativ singular
  • bonjuristule
  • bonjuriste
plural
  • bonjuriștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonjurist

  • 1. Nume dat după 1830-1840 tinerilor români progresiști care studiaseră în Franța.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • «Junimistul» Alecsandri, ridiculizînd... pe «bonjuriști»... ridiculizează pe patruzecioptistul Alecsandri. IBRĂILEANU, SP. CR. 123.
      surse: DLRLC
    • Cînd se mîniau, [bătrânii] dădeau și ei tinerilor cîte un ibrișin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, pantalonari. CREANGĂ, A. 153.
      surse: DLRLC
  • comentariu Consemnează și formele pentru feminin.
    surse: NODEX

etimologie:

  • Bonjur + sufix -ist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN