bonjurist sm [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: ~iști / E: bonjur + -ist] Nume dat, după 1830, tinerilor români care studiaseră în Franța.

bonjurist s.m. Nume dat tinerilor romani progresiști întorși de la studii din Franța, după 1830-1840, care (se) salutau cu „bonjour”. Adela era fiica unui bonjurist (IBR.). • pl. -iști. /bonjur + -ist.

*BONJURIST sm. Nume de batjocură dat de Moldoveni, pe la jumătatea sec. al XIX-lea, tinerilor întorși din Franța cu idei liberale, și cari salutau cu „bonjur” în loc de „bună ziua”; li se mai zicea încă „duelgii” și „pantalonari”: au adunat împrejuru-i mai mulți cuconași cu idei frantuzești, bonjuriști (ALECS.); decît un ~ c’o mînă de învățătură, mai bine un țăran cu un car de minte (CRG.).

BONJURIST, bonjuriști, s. m. Epitet dat, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, tinerilor întorși din străinătate, care o dată cu ideile progresiste introduceau și obiceiul cosmopolit de a saluta cu «bonjur» în loc de «bună ziua». Junimistul» Alecsandri, ridiculizînd... pe «bonjuriști»... ridiculizează pe patruzecioptistul Alecsandri. IBRĂILEANU, SP. CR. 123. Cînd se mîniau, [bătrînii] dădeau și ei tinerilor cîte un ibrișin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, pantalonari. CREANGĂ, A. 153.

BONJURIST, bonjuriști, s. m. Epitet dat, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, tinerilor întorși din străinătate, care o dată cu ideile progresiste introduceau și obiceiul cosmopolit de a saluta cu „bonjur” în loc de „bună ziua”. – Din bonjur¹ + suf. -ist.

BONJURIST s.m. Nume dat tinerilor întorși de la studii din Franța în a doua jumătate a sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. [< bonjur + -ist].

BONJURIST s. m. nume dat tinerilor români progresiști întorși de la studii din Franța, la mijlocul sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. (< bonjur + -ist)

BONJURIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. (în secolul trecut) Nume folosit (adesea ironic) pentru tinerii (cu idei progresiste) care, întorși după studiile făcute în Franța, aveau obiceiul de a saluta prin „bonjur”. /bonjur + suf. ~ist

bonjurist m. nume ce Moldovenii dădeau în batjocură la 1848 tinerilor fii de boieri, întorși din Occident cu idei liberale și reformatoare (li se zicea astfel, fiindcă salutau cu «bon-jur»). V. duelgiu și pantalonar.

*bonjuríst m. Nume pe care Moldoveniĭ îl dădeaŭ în rîs la 1848 tinerilor fiĭ de boĭeri înturnați maĭ ales din Francia cu ideĭ de reformă, și care, îld. buna ziŭa, se salutaŭ cu bon jour. V. duelgiŭ.

*BONJUR (pl. -ururi) l. sn. 1 Bună ziua: și îndată viind unul, îl cinsti cu un ~ (PANN) ¶ 2 ‡Haină croită după ultima modă (purtată de bonjuriști): să pui... un ~ făcut după jurnal, ca toată lumea bine educată (NEGR.) ¶ 3 👕Scurteicuță, ciupag (purtat de țărance) (MAN.). II. sm. = BONJURIST: Azi ~ii cu lungi plete Fug de fete cucuiete (ALECS.) [fr.].

bonjurist s. m., pl. bonjuriști

bonjurist s. m., pl. bonjuriști

bonjurist s. m., pl. bonjuriști