10 definiții pentru bonier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier.

BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier.

boniér sn [At: DA ms / P: ~ni-er / Pl: ~e / E: bon + -ier] Carnet de bonuri1 (2).

BONIÉR, boniere, s. n. Carnet (perforat) din care se detașează bonuri. Bonierele trebuie vizate. – Pronunțat: -ni-er.

BONIÉR, boniere, s. n. Carnet din care se detașează bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Din bon + suf. -ier.

BONIÉR s.n. Carnet de bonuri (1). [Pron. -ni-er. / < bon + -ier].

BONIÉR s. n. carnet de bonuri (1). (< bon + -ier)

BONIÉR ~e n. Carnet de bonuri. [Sil. -ni-er] /bon + suf. ~ier

carnét-boniér s. n. Carnet care servește drept bonier ◊ „[...] ca urmare, responsabilii și casierele din asemenea unități au în prezent la îndemână carnete-bonier pentru eliberarea mărfurilor în cazul defectării caselor de marcat.” I.B. 12 XI 64 p. 2 (din carnet + bonier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boniér (-ni-er) s. n., pl. boniére

boniér s. n. (sil. -ni-er), pl. boniére

Intrare: bonier
  • silabație: bo-ni-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonier
  • bonierul
  • bonieru‑
plural
  • boniere
  • bonierele
genitiv-dativ singular
  • bonier
  • bonierului
plural
  • boniere
  • bonierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonier

  • 1. Carnet de bonuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Bonierele trebuie vizate.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bon + sufix -ier.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN