BONDE, cf. magh. Bondi (cit. Boandi) ipoc. < Andrei, frecv. la maghiarii din Ardeal. 1. – munt. (16 B I 131); Bondi, Manu, mold. (Sd I); Bond/ea (17 A I 88); – ard. (DR II 697); -escu. 2. Bondici (Mar). 3. + -lea: Bondolea, Iuon (Met 12). 4. Cf. Bunda, Lupul (Bîr I, II), sau < subst. bundă.