10 definiții pentru bomfaier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bomfaier sn [At: DN2 / A și: bomfaier / Pl: ~e / E: ger Bogenfeilen, eg bonfire] 1 Ferăstrău de mână pentru tăiat metale. 2 (Îs) Pânză sau lamă de ~ Lama bomfaierului (1).

BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Fierăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] – Din engl. bonfire.

BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Ferăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier] – Din engl. bonfire.[1]

  1. Etimologia engleză e puțin probabilă (bonfire înseamnă „a large fire built in the open air” = un foc mare făcut în aer liber – conform Merriam-Webster). Mai curând e valabilă indicația din celelalte surse: germ. Bogenfeilen. gall

BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Ferăstrău de mînă pentru tăiat metalele.

BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Ferăstrău de mână pentru tăiat metale. [Acc. și: bómfaier]

BOMFÁIER s.n. Ferăstrău de mână cu care se taie metale. [< germ. Bogenfeilen].

BOMFÁIER s. n. ferăstrău de mână pentru metale. (< engl. bonfire)

BOMFÁIER ~e n. Ferăstrău de mână pentru tăiatul metalelor. [Sil. -fa-ier] /<germ. Bogenfeilen


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bomfáier (-fa-ier) s. n., pl. bomfáiere

bomfáier s. n. (sil. -fa-ier), pl. bomfáiere

Intrare: bomfaier
  • silabație: bom-fa-ier
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bomfaier
  • bomfaierul
  • bomfaieru‑
plural
  • bomfaiere
  • bomfaierele
genitiv-dativ singular
  • bomfaier
  • bomfaierului
plural
  • bomfaiere
  • bomfaierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bomfaier

etimologie: