BOLUM. 1. – fam. (Buftea); -ul, Turcul în lit. pop. (Pasc); cf. subst. bolun, numele unui soiu de burete: Bolun, Drag. călăraș 1654 (D Buc). 2. Cont. cu tc. bilmez „incult” (Südost Forschungen XIX p. 388): Bolumezu, R. zis și Bulumeju munt.; Bulemez (17 B II 351) zis și Bulmiază, Lupe (16 A II 95).