bolșevism sn [At: DA ms / E: rs больщевизм^[1], fr bolchevisme] Curent de gândire politică comunistă apărut în Rusia la începutul sec. XX.

BOLȘEVÍSM s. n. Curent de gândire politică apărut în Rusia la începutul sec. XX în cadrul fracțiunii de stânga a Partidului Social Democrat al Muncitorilor. – Din rus. bol’ševizm, fr. bolchevisme.

BOLȘEVÍSM s. n. Curent de gândire politică comunistă, apărut în Rusia la începutul sec. XX. – Din rus. bol’ševizm, fr. bolchevisme.

BOLȘEVÍSM s. n. Învățătura leninistă despre teoria și tactica mișcării revoluționare a proletariatului și despre transformarea revoluționară a orînduirii capitaliste în orînduire comunistă; leninism. V. comunism. Bolșevismul și leninismul sînt unul și același lucru. Sînt două denumiri ale unuia și aceluiași lucru. STALIN, O. VI 384. Experiența bolșevismului ne învață că principala condiție a construcției socialiste victorioase este consolidarea dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 456.

BOLȘEVÍSM s. n. Învățătură leninistă despre teoria și tactica mișcării revoluționare a proletariatului și despre transformarea revoluționară a orânduirii capitaliste în orânduire comunistă; leninism. – Rus bol’ševizm.

BOLȘEVÍSM s.n. Curent de gândire politică comunistă, apărut în Rusia la începutul secolului XX; leninism. [< rus. bolșevizm, cf. fr. bolchevisme].

BOLȘEVÍSM s. n. ansamblu de poziții ideologice radicale și de practici revoluționare, apărut în mișcarea social-democrată din Rusia. (< rus. bolșevizm, fr. bolchevisme)

BOLȘEVÍSM n. Doctrină leninistă despre revoluția proletară. 2) Regim dictatorial instaurat în Rusia după lovitura de stat din 1917. /<rus. bol’ševizm

bolșevism n. regim dictatorial, instalat la Petrograd în urma revoluției din Noemvrie 1917. Bazat pe demagogie și teroare, bolșevismul a stins până în izvoarele lor comerțul și industria, ruinând țara și expunând-o foametii. Burgezimea și clasele culte sunt deopotrivă urgisite, țăranii, lucrătorii și soldații fiind singurii cari beneficiază de noua stare de lucruri. Nici vorbă nu poate fi de o desvoltare culturală subt un regim unde pâinea zilnică a devenit suprema preocupare a vieții. Acest guvern de un caracter aziatic continuă a bântui Rusia și toate opintirile spre a-l suprima au rămas până acum zadarnice. [Lit. maximalism, din rus. bolșii, maximum, acest regim pretinzând a realiza maximul avantajelor sociale în favoarea poporului]. V. soviet.

*bolșevízm n. (d. bolșevic). Teoria bolșevicilor. Fig. Anarhie, vandalizm, devastare. V. maximalizm, poporanizm, pogrom.

bolșevísm (rar) s. n.

bolșevísm s. n.

BOLȘEVÍSM s. v. comunism.

BOLȘEVISM (< rus.) Curent de gîndire politică care a luat naștere în 1903, în urma acțiunii desfășurate de V.I. Lenin în cadrul facțiunii de stînga a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Rusia (desprinsă în 1912). Denumirea a apărut în opoziție cu menșevismul, ilustrînd faptul că reprezentanții lor erau majoritari.