opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

bogoslovi vt(a) [At: MINEIUL (1776) 1/2 / Pzi: ~vesc / E: vsl богословити] (Înv) A propăvădui.

boglosov sm vz bogoslov

bogoslov [At: DOSOFTEI, V. S. 40 / V: ~glosov sm / Pl: ~i / E: vsl богословъ] (Îvp) 1-2 a, sm Teolog.

BOGOSLOV adj. și sm. ⛪ Teolog: legătorul nostru ~... îl cunoștea pe moșneagul (GRIG.) ; ~ii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustăți (SLV.) [vsl.].

BOGOSLOV, bogoslovi, s. m. (Învechit) Teolog. Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. ♦ (Adjectival) învățat, savant. Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226.

BOGOSLOV, bogoslovi, s. m. (Înv.) Teolog. ♦ (Adjectival) Învățat. – Slav. (v. sl. bogoslovu).

bogoslov m. teolog sau cuvântătorul de Dumnezeu (supranumele sfântului Grigorie). [Slav. BOGOSLOVĬ, teolog].

bogoslóv m. (vsl. bogoslovŭ, d. bogŭ, Dumnezeŭ, și solvo, cuvînt). L.V. Teolog.

Ortografice DOOM

bogoslov s. m., pl. bogoslovi

Etimologice

bogoslov (-vă), adj. – (Înv.) Teolog. Sl. bogoslovĭ, format pe baza gr. υεόλογος. Nu pare a fi avut circulație pop. – Der. bogoslovie, s. f. (teologie); bogoslovi, vb. (a predica).

Sinonime

BOGOSLOV s. v. teolog.

bogoslov s. v. TEOLOG.

Intrare: bogoslovi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bogoslovi
  • bogoslovire
  • bogoslovit
  • bogoslovitu‑
  • bogoslovind
  • bogoslovindu‑
 singular plural
  • bogoslovește
  • bogosloviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bogoslovesc
 (să)
  • bogoslovesc
  • bogosloveam
  • bogoslovii
  • bogoslovisem
a II-a (tu)
  • bogoslovești
 (să)
  • bogoslovești
  • bogosloveai
  • bogosloviși
  • bogosloviseși
a III-a (el, ea)
  • bogoslovește
 (să)
  • bogoslovească
  • bogoslovea
  • bogoslovi
  • bogoslovise
plural I (noi)
  • bogoslovim
 (să)
  • bogoslovim
  • bogosloveam
  • bogoslovirăm
  • bogosloviserăm
  • bogoslovisem
a II-a (voi)
  • bogosloviți
 (să)
  • bogosloviți
  • bogosloveați
  • bogoslovirăți
  • bogosloviserăți
  • bogosloviseți
a III-a (ei, ele)
  • bogoslovesc
 (să)
  • bogoslovească
  • bogosloveau
  • bogosloviră
  • bogosloviseră
Intrare: bogoslov
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bogoslov
  • bogoslovul
  • bogoslovu‑
plural
  • bogoslovi
  • bogoslovii
genitiv-dativ singular
  • bogoslov
  • bogoslovului
plural
  • bogoslovi
  • bogoslovilor
vocativ singular
  • bogoslovule
plural
  • bogoslovilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boglosov
  • boglosovul
plural
  • boglosovi
  • boglosovii
genitiv-dativ singular
  • boglosov
  • boglosovului
plural
  • boglosovi
  • boglosovilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bogoslovi, bogoslovescverb

etimologie:

bogoslov, bogoslovisubstantiv masculin

  • 1. învechit Teolog. MDA2 CADE DLRLC DLRM
    sinonime: teolog
    • format_quote Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. DLRLC
    • format_quote Legătorul nostru bogoslov... îl cunoștea pe moșneagul. (GRIG.) CADE
    • 1.1. (și) adjectival Savant, învățat. DLRLC DLRM
      sinonime: savant învățat
      • format_quote Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. DLRLC
      • format_quote [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.