2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bogonisí vit [At: ODOBESCU, S. I, 66 / Pzi: ~sesc / E: ns cf bolborosi] 1-2 (Înv) A spune rugăciuni încet și nedeslușit.

BOGONISÍ, bogonisesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A mormăi încet și nedeslușit; a bolborosi. Alături [de bolnav] ardea o făclie de ceară galbină, și un biet călugăr bogonisea pe slovenește... rugele agoniei. ODOBESCU, S. I 66.

BOGONISÍ, bogonisesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A bolborosi (1).

bogonisì v. a mormăi rugăciuni; un biet călugăr bogonisia pe slovenește rugele agoniei OD. [Vechiu-rom. bogonosnic, purtător de Dumnezeu = slav. BOGONOSĬNŬ, cu sensul degenerat ca la blogodori].

bogonisésc v. intr. (d. vsl. bogŭ, Dumnezeŭ, cuvînt pe care-l auzea Românu des în biserica slavonească și nu-l înțelegea). Vest. Blogodoresc, boscorodesc, mormăi, vorbesc neînțeles.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bogonisí (bogonisésc, bogonisít), vb. – A bombăni, a bodogăni. Este creație personală a lui Odobescu, pe baza sl. Bogŭ „Dumnezeu”, hapax care nu pare să fi fost folosit de nici un scriitor. În formarea sa trebuie să fi intervenit amintirea unor cuvinte ca bongoase și buchisi.

Intrare: bogonisit
bogonisit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bogonisit
  • bogonisitul
  • bogonisitu‑
  • bogonisi
  • bogonisita
plural
  • bogonisiți
  • bogonisiții
  • bogonisite
  • bogonisitele
genitiv-dativ singular
  • bogonisit
  • bogonisitului
  • bogonisite
  • bogonisitei
plural
  • bogonisiți
  • bogonisiților
  • bogonisite
  • bogonisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bogonisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bogonisi
  • bogonisire
  • bogonisit
  • bogonisitu‑
  • bogonisind
  • bogonisindu‑
singular plural
  • bogonisește
  • bogonisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bogonisesc
(să)
  • bogonisesc
  • bogoniseam
  • bogonisii
  • bogonisisem
a II-a (tu)
  • bogonisești
(să)
  • bogonisești
  • bogoniseai
  • bogonisiși
  • bogonisiseși
a III-a (el, ea)
  • bogonisește
(să)
  • bogonisească
  • bogonisea
  • bogonisi
  • bogonisise
plural I (noi)
  • bogonisim
(să)
  • bogonisim
  • bogoniseam
  • bogonisirăm
  • bogonisiserăm
  • bogonisisem
a II-a (voi)
  • bogonisiți
(să)
  • bogonisiți
  • bogoniseați
  • bogonisirăți
  • bogonisiserăți
  • bogonisiseți
a III-a (ei, ele)
  • bogonisesc
(să)
  • bogonisească
  • bogoniseau
  • bogonisi
  • bogonisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bogonisi

  • 1. rar A mormăi încet și nedeslușit.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: bolborosi mormăi un exemplu
    exemple
    • Alături [de bolnav] ardea o făclie de ceară galbină, și un biet călugăr bogonisea pe slovenește... rugele agoniei. ODOBESCU, S. I 66.
      surse: DLRLC

etimologie: