13 definiții pentru bogomilic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOGOMILIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

BOGOMILIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.

bogomilic, ~ă a [At: CUV. D. BĂTR. II, XLIV / Pl: ~ici, ~ice / E: bogomil + -ic] 1 Care aparține bogomilismului. 2 Referitor la bogomilism.

bogomilic,-ă adj. (relig.) Care aparține bogomilismului, care se referă la bogomilism. Doctrină bogomilică. • pl. -ci, -ce. /nm. pr. (preot bulgar) Bogomil + -ic.

BOGOMILIC adj. Privitor la secta eretică a Bogomililor (👉 P. IST.) cari admiteau că lumea e cîrmuită de două principii suverane, unul bun și altul rău.

BOGOMILIC, -Ă, bogomilici, -e, adj. Care ține de bogomilism. Texte bogomilice.

BOGOMILIC, -Ă, bogomilici, -e, adj. Care ține de bogomilism. – Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ic.

BOGOMILIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de bogomilism; propriu bogomilismului. /Bogomil n. pr. + suf. ~ic

bogomilic a. privitor la Bogomili: doctrina bogomilică. [V. Bogomili].

*bogomílic, -ă adj. Relativ la secta lui Bogomil, un eretic Bulgar din evu mediŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bogomilic adj. m., pl. bogomilici; f. bogomilică, pl. bogomilice

bogomilic adj. m., pl. bogomilici; f. bogomilică, pl. bogomilice

bogomilic adj. m., pl. bogomilici; f. sg. bogomilică, pl. bogomilice

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOGOMÍLIC, -Ă, (< bogomilism) adj. Care aparține bogomilismului, privitor la bogomilism. ♦ Literatură b. = parte integrantă a literaturii apocrife, apărută o dată cu bogomilismul. S-a bucurat de o mare popularitate, în ciuda interzicerii ei de către Biserică, datorită subiectelor, ca și fanteziei poetice, accesibilității stilului și limbii.

Intrare: bogomilic
bogomilic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bogomilic
  • bogomilicul
  • bogomilicu‑
  • bogomilică
  • bogomilica
plural
  • bogomilici
  • bogomilicii
  • bogomilice
  • bogomilicele
genitiv-dativ singular
  • bogomilic
  • bogomilicului
  • bogomilice
  • bogomilicei
plural
  • bogomilici
  • bogomilicilor
  • bogomilice
  • bogomilicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bogomilic, bogomilicăadjectiv

  • 1. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Texte bogomilice. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.