bogdaprosti¹ sf vz bogdaproste

bogdaprosti² vi [At: DDRF / Pzi: ~tesc / E: bogdaproste] (Rar) A mulțumi.

bodaproste sf vz bogdaproste

bodaprosti sf vz bogdaproste

bogdaprosta sf vz bogdaproste

bogdaprostă sf vz bogdaproste

bogdaproste [At: (a. 1746) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG / V: (pop; reg) ~ta, -tă, -ti, bod~ ti, bod- / Pl: ~i -ști sf / E: bg бог да прости] (Pop) 1 i Cuvânt de mulțumire pentru cel care dă de pomană. 2 i (Îla) De ~ De pomană. 3 i (îal; d. lucruri) Prost. 4 i (îal; d. oameni) Stingher. 5 i (Îe) Ca un pui de ~ Prăpădit. 6 i (Fam; îe) A umple de ~ A ocări. 7 i (Îe) A se încărca de ~ A da de necaz. 8 snf Mulțumire (pentru o pomană). 9 i Cuvânt prin care se exprimă mulțumirea sufletească. 10 sf Stinghie care leagă picioarele mesei în partea de jos.

BODAPROSTE 👉 BOGDAPROSTE.

BOGDAPROSTE! pop. BODAPROSTE! sau BODAPROSTI! I. interj. Mulțumesc! mulțumim! (rostit în spec. de cerșetori cînd li se dă ceva de pomană): bogdaproste! cucoane, și Dumnezeu să primească (ISP.) ¶ 2 A zice ~, a mulțumi (lui Dumnezeu); a fi mulțumit: ziseră bodaprosti de o întîmplare ca asta (VLAH.). II. (pl. -tii,-te) sn. 1 Mulțumire (adresată de cel miluit: mîncă Ioaneș boierește și... zise crîșmăriței un bogdaproste (RET.); cerșitorind mila creștinilor și împărțind bogdaprostele în dreapta și în stîngă (NEGR.) ¶ 2 iron. A umplea de ~, a ocărî, a batjocori pe cineva, în loc de a-i mulțumi; puiu de ~, copil de cerșetor, slab, prăpădit: în ce hal mă găseam, ghemuit în desagă, ca un puiu de bogdaproste (CRG). [vsl. bogŭ-da-prostitĭ].

+bodaproste² (pop.) (rar) (desp. -da-pros-) s. n.

BOGDAPROSTI formulă slavă de caritate creștină < sl. ьог да простити « d-zeu să ierte » 1. Bogdaprostești „neam” mold., 1795 (BCI IV 224).