BOGDAPROSTE! pop. BODAPROSTE! sau BODAPROSTI! I. interj. Mulțumesc! mulțumim! (rostit în spec. de cerșetori cînd li se dă ceva de pomană): bogdaproste! cucoane, și Dumnezeu să primească (ISP.) ¶ 2 A zice ~, a mulțumi (lui Dumnezeu); a fi mulțumit: ziseră bodaprosti de o întîmplare ca asta (VLAH.). II. (pl. -tii,-te) sn. 1 Mulțumire (adresată de cel miluit: mîncă Ioaneș boierește și... zise crîșmăriței un bogdaproste (RET.); cerșitorind mila creștinilor și împărțind bogdaprostele în dreapta și în stîngă (NEGR.) ¶ 2 iron. A umplea de ~, a ocărî, a batjocori pe cineva, în loc de a-i mulțumi; puiu de ~, copil de cerșetor, slab, prăpădit: în ce hal mă găseam, ghemuit în desagă, ca un puiu de bogdaproste (CRG). [vsl. bogŭ-da-prostitĭ].