bogaciu¹ sn vz bogasiu

bogaciu n. turtă coaptă bine în foc (în Mold. bohaciu și bohace): învârtite și bohaciu AL. [Slav. POGAČA (din it. focaccia)].

bogacíŭ și -cin V. bogasiŭ.

bogasie sf vz bogasiu

bogasin sn vz bogasiu

bogasiu sn [At: (a. 1588) ap. CUV. D. BĂTR. I, 201 / V: ~aciu, ~ie sf, ~in, ~găzie sf, po~^[1] / Pl: (rar) ~ri / E: tc bogasi] (Înv) 1-2 Stofa sau pânză fină importată din Orient și folosită, mai ales, la căptușeli. 3-4 Bucată de bogasiu (1-2).

bogăzie sf vz bogasiu

bogasiu s.n. (înv.) Stofă sau pînză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. O fermenea... căptușită cu bogasiu roșu (FIL.). • pl. -uri. /<tc. bogasi.

BOGASIU (pl. -siuri) sn. ⛓ Țesătură de bumbac colorată și lustruită întrebuințată mai ales pentru căptușit: nu va purta niciodată rochi de maniță și de ~ (FIL.) .

BOGASIU s. n. (Învechit) Stofă sau pînză scumpă, în culori și cu lustru, care se importa din Orient și se întrebuința mai ales la căptușitul hainelor. O fermenea... căptușită cu bogasiu roșu... sta pe scara caselor marelui postelnic. FILIMON, C. 43.

BOGASIU s. n. (Înv.) Stofă sau pînză scumpă care se importa din Orient și se întrebuința mai ales pentru căptușeli. – Ngr. bogası.

BOGASIU ~ri n. 1) Stofă fină importată în trecut din Orient și folosită mai ales pentru căptușeli. 2) la pl. Sorturi ale acestei țesături. /<turc. bogasi

bogasiu n. materie colorată și lustruită: șalvari de bogasiu. [Turc. BOGASY].

bogáce, bogácĭ V. pogace.

bogasíŭ n., pl. urĭ (turc. bogasy, buhasy, id., de unde și ngr. bogasi, buhasi, sp. bocaci, bocacin, fr. boucassin; pol. bogazya, ung. bagazia). Vechĭ. Un fel de pînză colorată care se întrebuința la căptușit ș.a. – Și bogasie, f. și bogaciŭ, bogacin și pogasiŭ.

pogáce și poháce f., pl. ăcĭ (vsl. sîrb. pogača, bg. pogačĭ, d. it. focaccia, lipie, lat. focacius, copt în cenușă, care vine d. focus, vatră; pv. fogasa, fr. fouace, sp. hogaza; ngr. bogátsa, fogátsa; turc. bogaça, pogaça, fogaça; ung. pogácsa). Plăcintă ordinară de la plăcintărie (în Cov. pohoace, pl. ocĭ; în Munt. bogace, maĭ des bogacĭ n., pl. urĭ). Suc. Felie de mămăligă acoperită cu făină de grîŭ și coaptă. Trans. Lipie, pedea. – Și bohacĭ, pl. urĭ (Al.).

bogasiu (înv.) s. n., art. bogasiul; pl. bogasiuri

bogasiu (înv.) s. n., art. bogasiul; pl. bogasiuri

bogasiu s. n., art. bogasiul; pl. bogasiuri

bogaci (-ce), s. n. – Biscuit, pesmet. – Var. bogace, pogace, (Bucov.) pohace. Mr. bugace, megl. pugace, istr. pogace. Este cuvînt intrat probabil în rom. pe căi diferite, din it. focaccia. Cf., pe de o parte, tc. boǵaça, ngr. μπογάτσα, și pe de altă parte bg., sb. pogača, mag. pogácsa.

bogasiu s. m. – Pînză groasă. – Var. bogasie, bogasan. Mr. buhasie. Tc. bogasi (Șeineanu, II, 55; Lokotsch 324; REW 1188); cf. ngr. μποϰασί, bg. bocasija, it. boccasino, fr. boucassin, sp. bocací. Der. bogasier, s. m. (negustor de textile); bogasierie, s. f. (prăvălie; textile).

bogasin, bogasini s. m. om bogat.