7 definiții pentru bogătate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bogătate sf [At: CORESI, PS. 317 / Pl: ~tăți / E: bogat + -(ăt)ate] 1-2 (Trs) Bogăție (1-2).

BOGĂTATE s. f. (Criș.) Bogăție. Că și el încă să întoarsă … din bogătatea cea falnică pre mare surumănie. MOL. 1695, 51v. Etimologie: bogat + suf. -(ăt)ate. Cf. agonisită (2), blagă, bucate, iosag, marhă, povijie, prilej, sirmea. substantiv feminin

bogătáte f. Vechĭ. Azĭ. Trans. Bogăție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bogătáte (rar) s. f., g.-d. art. bogătắții

bogătáte s. f., g.-d. art. bogătății


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOGĂTÁTE s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.

bogătate s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. SITUAȚIE. STARE.

Intrare: bogătate
bogătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bogătate
  • bogătatea
plural
genitiv-dativ singular
  • bogătăți
  • bogătății
plural
vocativ singular
plural