2 intrări
4 definiții
Jargon
bog (engl.), dep. spongios, pământos, bogat în substanțe vegetale în curs de descompunere, acumulat într-o zonă mlăștinoasă. B. este materialul care se află la originea turbei.
Enciclopedice
Bog, zeul suprem al slavilor de sud.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Bog -a, -an v. Bogoslov II 1 – 3.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOG-BOGOI scurtare onomastică din: 1. Bogoiavlenie, «Bobotează» gr. ’Eπιφάνια folosit deseori în cronici; 2. Bogomateri. 3. Bogonosie, Bogorodița, Bogoslov; v. derivatele la Bogoslov.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Bog
Intrare: bog
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „bog” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3