2 intrări

4 definiții


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bog (engl.), dep. spongios, pământos, bogat în substanțe vegetale în curs de descompunere, acumulat într-o zonă mlăștinoasă. B. este materialul care se află la originea turbei.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bog, zeul suprem al slavilor de sud.

Bog -a, -an v. Bogoslov II 1 – 3.

BOG-BOGOI scurtare onomastică din: 1. Bogoiavlenie, «Bobotează» gr. ’Eπιφάνια folosit deseori în cronici; 2. Bogomateri. 3. Bogonosie, Bogorodița, Bogoslov; v. derivatele la Bogoslov.

Intrare: Bog
nume propriu (I3)
  • Bog
Intrare: bog
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bog
  • bogul
  • bogu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bog
  • bogului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)