O definiție pentru bog
Jargon
bog (engl.), dep. spongios, pământos, bogat în substanțe vegetale în curs de descompunere, acumulat într-o zonă mlăștinoasă. B. este materialul care se află la originea turbei.
Intrare: bog
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „bog” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3