bodogăni | Pornind de la forma bodrogăni, DU presupune la baza „cuvîntului o onomatopee ”bodorogăni, pe care o compară cu hodorogi. Pentru mai multe motive o asemenea explicație nu poate fi admisă. Semnalez numai că nu există nici un verb în -dni al cărui infinitiv să aibă cinci silabe. DLRM propune ca etimologie magh. dobogni, care înseamnă „a bocăni”. Pe lîngă că înțelesul este destul de deosebit, trebuie să observ că „sutixul -ni de la infinitivul verbelor maghiare nu se păstrează în romînește, ci devine -ui. Originea lui bodogăni trebuie căutată, ”cred, în altă parte: în compusele slave cu Bor: BOTO A4N (vezi Bogrea, DR, II (1962), p. 899), Boroaapotanm, BOToAapnHn„ ”dat de Dumnezeu„, goroAaprenure ”dar al lui Dumnezeu„, soio OVroAHEW, B9rooyroAnnkm ”plăcut lui Dumnezeu„ ete. Pentru ”înțeles, cf. boscorodi și blogodori : romînul care nu înțelegea, ce spune popa în slavonește era dispus să preia din slujba bise- „ricească erîmpeie de frază ca simbol al unei vorbiri neînțelese (vezi și Bogrea, DR, 1V (1921), p. 795). Cît privește consoanele, ”avem probabil o metateză ca în blodogori din aaroAapuru (alături de blogodori), iar finala -ăni este sufixul verbelor ono- "matopeice.